ETIOLOGIE
Aceasta reprezinta, dupa glomerulopatia cu IgA, una dintre glomerulopatiile cele mai frecvente la adult. Este glomerulopatia pentru care s-a recunoscut cel mai mare numar de cauze, dar forma idiopatica ramine cea mai frecventa. Ea este de asemenea o nefropatie care, odata silit diagnosticul, impune o cercetare etiologica aprofundata.
Toxice metale grele; aur, argint, mercur, litiu medicamente: D-penicilamina, Captopril, Tiopronin, AINS Paraneoplazice; bronhii, tub digestiv, rinichi, sin Infectioase: Virusuri, in special hepatita B
Paraziti: paludism, filarioza, toxoplasmoza
Treponematoza Altele: lupus, tiroidita autoimuna
CLINICA
Caracteristica acestei nefropatii este proteinuria, de nivel nenefrotic in 1/4 din cazuri si de nivel nefrotic in 3/4 din cazuri. Glome-rulopatia extramembranoasa este cauza cea mai frecventa a sindroamelor nefrotice la adult. Hematuria este prezenta in aproape 9 cazuri din 10, microscopica in marea majoritate a cazurilor.
Celelalte simptome (hipertensiune,
insuficienta renala) sint rareori prezente la debutul elutiei la adultul tinar. Hipertensiunea este prezenta intr-o treime din cazurile de glomerulopatii extramembranoase, dupa 60 de ani.
EVOLUTIE
Elutia proteinuriei. Schematic, ea este marcata printr-o disparitie completa, in aproximativ 20% din cazuri, dupa 2-3 ani de elutie in medie, printr-o persistenta la un nivel global neschimbat in aproximativ 40% din cazuri si printr-o reducere a nivelului proteinuriei, cu eventuala disparitie a semnelor clinice si biologice de sindrom nefrotic in celelalte cazuri. Remisiunile nu sint obligatoriu definitive, cu exceptia cazului particular al nefropatiilor toxice.
Elutia functiei renale. Elutia spre insuficienta renala terminala este observata in mod obisnuit tardiv si cu o frecventa variabila (10 -30% din cazuri). Persistenta sindromului nefrotic si
sexul masculin sint factorii prognostici nefarabili cei mai importanti. Complicatiile sint cele ale oricaror sindroame nefrotice prelungite.
TRATAMENT
Eficacitatea tratamentului in formele idiopatice ramine discuila. Atitudinea obisnuita este de asteptare, in absenta factorilor de prognostic negativ, in asteptarea unei eventuale remisiuni. Unii autori utilizeaza trh tratament alternant, corticoid si cu clorambucil, pe o durata de minimum 6 luni, pentru cresterea frecventei remisiunilor si reducerea riscului de elutie spre insuficienta renala terminala.
