Reactia partizanilor modelului care se opune direct modelului indidualist este deci adaptata modelului social care a inceput progresiv si logic sa ia amploare pentru a reafirma importanta experientei dobandite la nivel colectiv. Din punct de vedere stiintific, aceasta a condus la modificarea notiunii de boala psihica, aceasta facand loc celei de handicap, pentru ca mai apoi notiunea de
handicap sa fie denumita dizabilitate sociala in cadrul sanatatii mintale. Mai general, daca nu putem nega posibilitatea existentei unei maladii fizice care poate crea deficiente functionale, incapacitati relationale si un handicap social, putem gasi in schimb contrariul ca fiind posibil: o socio-geneza a tulburarilor poate exista, un handicap social putand sa creeze o tulburare organica printr-o inlantuire de cauzalitati in sens invers. Aceasta a condus la considerarea cercetarilor profesorului englez Wood ale carui conceptii au fost adoptate la reuniunea plenara a ONU din 1976 si publicate in 1980 ca si Clasificare Internationala a Handicapurilor. Aceasta clasificare a fost rezuita in cursul anului 2002 si a fost considerata ca un model al functionarii umane in general, ca si al disfunctiunilor, un model de functionare psihica. Modificarile functiilor corporale de baza sunt numite "deficiente" si exista in aceasta clasificare o lista extinsa a deficientelor mentale considerate ca avand o baza corporala. La nivelul relatiilor cu cei din jur, persoana handicapata este considerata ca avand diverse incapacitati de functionare care ar putea sa aduca atingere functionarii sociale si care sunt considerate "dezavantaje". Dezavantajele sociale sau dizabilitatile sociale sunt notiunile cele mai acceptate la nivelul politicii generale de sanatate pentru a putea vorbi de handicapuri. Avantajul acestei clasificari este acela al reducerii importantei deficientelor indiduale si al incapacitatilor relationale, relat
izandu-le, caci acestea sunt considerate a avea repercusiuni reduse; in schimb, sunt considerate mai ales din punctul de vedere al dezavantajului social pe care acestea le creeaza. Societatea trebuie sa dena mai supla si mai inteligenta pentru a putea compensa suficient de bine problema subiectului care prezinta deficiente pentru a nu-l face sa sufere. In spatele acestei conceptii se afla ideea care subliniaza importanta unei socio-geneze directe a tulburarilor si mai ales a tulburarilor psihice considerate la acelasi nivel ca si tulburarile organice. OMS estimeaza ca in fiecare an 500 de milioane de ani de eti in buna sanatate sunt pierduti din cauza incapacitatilor asociate unor patologii. Cei mai multi ani de ata se pierd din cauza deceselor premature. Interesul actual este plasat asupra calitatii etii, adica asupra modului in care oamenii traiesc, coexista cu patologiile lor si asupra ameliorarii conditiilor de ata pentru a putea avea o existenta productiva si echilibrata. Aceasta conceptie are consecinte asupra practicii medicale, asupra legislatiei si politicii sociale pentru a ameliora tratamentele, ca si accesul la ingrijiri si pentru protejarea drepturilor indizilor si comunitatilor. Conceptia actuala asupra sanatatii considera toate bolile si patologiile pe picior de egalitate, oricare ar fi cauza acestora. Acest mod de apreciere a considerat tulburarile mintale la acelasi nivel cu patologiile fizice si a contribuit la recunoasterea si silirea unui anumit prag de morbiditate impuil tulburarilor depresive considerate in prezent ca principala cauza in lume prind morbiditatea si incapacitatea de munca. Aceste puncte de vedere sunt acoperite de studii stiintifice riguroase care se aplica independent de cultura, de varsta sau de sex si care propun culegerea de date fiabile si abile pe criterii de sanatate specifice indizilor si populatiilor.