Primul pas pe care victima il poate face este alegerea unui psihotera-peut. Acesta trebuie sa dea dovada de suplete si sa adopte o modalitate de lucru mai activa, binevoitoare si stimulativa.
Este important ca in cadrul psihoterapiei traumatismul care provine dintr-o agresiune exterioara sa fie recunoscut in prealabil de catre psihotera-peut. Pacientii se hotarasc in general greu sa evoce detalii privind relatia trecuta; pe de o parte, ei cauta sa uite ceea ce este inca traumatic, iar pe de alta parte, au elemente asupra carora nu se pot inca gandi. Este nevoie de mult timp si de sustinere psihoterapcutica pentru a se ajunge progresiv la reformu-larea enimentelor.
Psihoterapeutul, intr-o prima etapa, trebuie sa fie reconfortant si sa permita victimei sa se confrunte cu frica si cu vinovatia. In nici un caz psihoterapia nu va intari sentimentele de vinovatie ale victimei, facand-o responsabila de aceasta pozitie a sa. Ea nu este responsabila, dar isi asuma aceasta situatie. Atata timp cat victima nu a iesit inca de sub stapanirea agresorului, ramane invadata de indoiala si culpabilitate.

Diferite psihoterapii

Psihoterapii cognitiv-comportamentale

Scopul terapiilor cognitiv-comportamentale este acela de a modifica simptomele si conduitele patologice, tara insa a interni asupra personalitatii sau a motivatiilor.
Una dintre metodele comportamentale consta in tehnicile afirmarii de sine. in cazul victimelor unor perrsi manipulatori, terapeutii comportamen-talisti pornesc de la principiul ca victimele sunt persoane pasi, insuficient afirmate, carora le lipseste increderea in ele, spre deosebire de subiectii activi, care isi exprima clar nevoile si refuzurile. Nu este vorba de folosirea unei simple tehnici a afirmarii de sine care sa permita desfacerea acelui joc complex ce a putut conduce la dominarea de catre un perrs. Prin aceste tehnici, victimele pot invata sa repereze manipularea, sa-si dea seama ca in relatia cu un perrs manipulator nici o comunicare nu este posibila.
Terapiile comportamentale sunt adesea cuplate cu terapiile cogniti, care permit pacientului sa inte, sa blocheze gandurile sau imaginile repetiti legate de traumatism; sa achizitioneze competente pentru a-si putea intelege dificultatile actuale, ceea ec este cazul victimelor manipularilor perrse; sa inte sa contra-manipuleze.
Restructurarea cognitiva reprezinta o metoda interesanta de ajutor pentru victimele agresiunilor perrse. Acestea, asa cum au fost descrise, au scheme cogniti pre-depresi care infiltreaza personalitatea cu credinte de tipul: "Daca comit o greseala, sunt o persoana fara valoare". Perrsul se acroscaza de aceste principii de baza: devotamentul catre ceilalti, valorizarea muncii, onestitatea. Terapeutul ii poate ajuta pe pacienti sa depaseasca trairea traumatica, diminuandu-Ie sentimentul de responsabilitate fata de traumatism si determinandu-i sa recunoasca si sa suporte depresia care insoteste amintirile violentei, sa-si admita neputinta.

Hipnoza
Tehnicile care utilizeaza hipnoza se bazeaza pe capacitatile de disociere care sunt in mod particular dezvoltate la numeroase victime ale traumatismelor. Francois Roustang sustine ca ruptura introdusa de hipnoza este de acelasi tip ca aceea pe care o opereaza trauma: ea separa suporilul de insuporil, ceea ce apartine amneziei. Aceste metode au ca scop ajutorarea victimelor pentru a-si dezvolta perspecti noi prin care sa reduca suferinta legata de traumatism. Nu este vorba aici de o constientizare a unui conflict psihic, ci de o tehnica care permite pacientului sa-si mobilizeze propriile resurse. Cu cat hipnoza este mai profunda, cu atat singularitatea persoanei determina descoperirea de posibilitati la care ea nici nu s-a gandit in trecut.

Psihoterapiile sistemice
Pozitionarea psihoterapeutului ca victimolog semnifica pentru adeptii psihoterapiilor sistemice renirea la o explicatie liniara. Astfel, se poate considera ca un individ plin de solicitudine pentru partenerul sau determina exacerbarea la acesta a unei tentatii de dependenta pe care n-o suporta. Acesta reactioneaza proiectand asupra celuilalt respingere si agresivitate. Celalalt nu intelege aceasta reactie si se simte responsabil, aratandu-se si mai atent, ceea ce agraaza respingerea din partea partenerului sau. Aceasta explicatie sislemica capata sens atunci cand se tine cont de faptul ca unul dintre protagonisti este un perrs narcisic, iar celalalt are tendinta de a se invinovati.
Analiza acestor procese circulare este foarte utila pentru dezamorsarea unei situatii care pastreaza inca o anumita suplete. Aceasta permite sa se faca legatura intre comportamentele unui membru din familie cu cele ale altuia; dar atunci cand s-a trecut de la stadiul de dominare la stadiul autonom, nu mai este posibil sa se intrerupa acest ciclu, contand pe logica sau vointa de schimbare a protagonistilor.
A denumi perrsiunea reprezinta o conotatie morala care antreneaza reprobarea, ceea ce multi terapeuti nu-si pot asuma. Fii prefera atunci sa vorbeasca de o relatie perrsa, mai mult decat de existenta unui agresor si a unei victime. Persoana agresata ramane astfel singura, fata in fata cu vinovatia sa si nu poate sa se desprinda din aceasta dominatie violenta.In orice caz, se intampla rar ca un perrs narcisic sa accepte o consultatie intr-o terapie sistemica (familiala sau de cuplu), pentru ca-i este imposibil sa se includa in aceasta problema. Daca se impun sedinte de psihoterapie din partea unei autoritati sau a unui judecator (terapie sub constrangere), persoana perrsa tinde sa manipuleze in egala masura terapeutul, dandu-i sa inteleaga cat de rau a fost partenerul sau. De aceea este important ca terapeutii sau mediatorii sa fie foarte vigilenti.

Psihanaliza

Cura psihanalitica nu este de la inceput indicata unei victime care se afla inca sub socul violentei perrse si al umilintelor. Protocolul rigid al acestei terapii poate sa antreneze o frustrare insuporila la o persoana care a suportat un refuz deliberat al comunicarii si prin procesul de contralransfer il poate identifica pe psihanalist cu agresorul sau, continuand astfel o situatie de dependenta. in momentul in care victima va fi suficient de reechilibrata, ea va putea sa inceapa o analiza care implica un proces de rememorare si elaborare a istoriei sale infantile prin care probabil s-ar putea explica toleranta prea mare fata de celalalt care a permis dominatia perrsa.
Nici o terapie nu poate oferi solutia miraculoasa care sa permita pacientului sa economiseasca efortul de schimbare. Cadrul teoretic este mai putin important. Ceea ce ramane esential este adeziunea pacientului fata de terapeut si fata de metoda sa si rigoarea institiei psihoterapeutului.