Boli stomatologice

NAVIGARE RAPIDA: » Pagina principala » BOLI » boli stomatologice

Zonele functionale ale campului protetic - mandibular

  Abordarea clinica se face cu gura deschisa larg cand se pune in tensiune ligamentul pteriogomandibular si se pot trasa virtual sau cu creionul dermatograf reperele. Forma acestei zone este la inceput de trapez cu baza mare anterior, ca apoi insertia ligamentara sa se reduca punctiform datorita atrofiei, capatand forma unui triunghi.

Tuberculul piriform are axul mare antero-posterior, pozitie orizontala, si este acoperit de o mucoasa groasa, fibroasa, cu o anumita duritate. Pe masura atrofiei crestei edentate suportul osos se atrofiaza si pozitia tuberculului devine din ce in ce mai verticala, iar mobilitatea lui creste in toate directiile. Proteza totala mandibulara trebuie sa acopere intotdeauna tuberculul piriform pana la insertia ligamentului prerigomandibular care se face de obicei in 2/3 anterioare, pentru a asigura protezei totale sprijinul (impiedeca infundarea distala a protezei), stabilitatea sagitala (impiedeca deplasarea protezei spre distal) si inchiderea marginala distala (se obtine succiunea).

Mobilitatea tuberculului piriform apare la deschiderea larga a gurii si in timpul deglutitiei prin contractiile constrictorului superior al faringelui.

Uneori insertia muschiului temporal de pe coronoida coboara prin fibre tendinoase in zona tuberculului piriform fie in ligamentul pterigomandibular, fie paralel, si sub actiunea combinata a constrictorului superior al faringelui poate sa mobilizeze proteza mobila.

Pe fata linguala a crestei edentate sub tuberculul piriform pot apare cute mucosale transversale care se vor intinde in timpul amprentarii. Posterior se continua cu nisa linguala retromolara, zona retrolinguala sau nisa lui Ney si Bowen.

Nisa retromolara.

Limite: anterior- linia imaginara ce trece tangent la fata distala a molarului doi inferior; posterior- pilierul anterior (muschiul palatoglos) si limba; extern- fata interna a mandibulei la unirea ramului orizontal cu cel vertical; intern- fata externa a bazei limbii.

Abordarea clinica se face cu gura deschisa, si se pune in evidenta un spatiu cu un pat bogat de mucoasa in limitele descrise anterior. Nisa este strabatuta de formatiuni musculare ce interfereaza zona: anterior- fascicolul milofaringian al constrictorului superior al faringelui; posterior- muschiul palatoglos; fundul nisei fiind format de tendonul muschiului stiloglos.

In timpul deglutitiei si prin protractia limbii zona se mobilizeaza activ si extensia protezei in nisa provoaca dificultati si dureri la deglutitie. De aceea daca pozitia limbii in repaus este posterioara iar gonionul este eversat, se contraindica prelungirea protezei in aceasta zona. In urma verificarii clinice statice si dinamice a acestei zone, la adaptarea lingurii individuale si la amprentarea functionala, se procedeaza individualizat prin tatonare pentru a putea stabili posibilitatea extinderii protezei totale in aceasta nisa.

2. Zona vestibulara laterala sau punga lui Fisch

Limite: anterior- plica alveolo-jugala sau frenul lateral; posterior- fata distala a molarului doi; intern- versantul vestibular al crestei edentate; extern- portiunea inferioara a muschiului buccinator tapetate de mucoasa; inferior- portiunea inferioara a muschiului buccinator care se indreapta spre linia oblica externa.

Abordarea clinica se face prin peretele superior, punandu-se in evidenta limita neta de demarcatie dintre mucoasa fixa si mucoasa mobila si se realizeaza un fund de sac mai larg, punga lui Fisch. Se analizeaza amplitudinea antero-posterioara, largimea si adancimea in functie de gradul de resorbtie si atrofie si delimitarea mucoasei pasiv-mobile. Daca dimensiunile pungii lui Fisch sunt optime, vom realiza la acest nivel o ingrosare a margini protezei pentru stabilizarea ei, extern fibrele orizontale ale buccinatorului realizand inchiderea externa.

Spre limita posterioara a pungii exista posibilitatea existentei marginii anterioare a muschiului maseter care traduce necesitatea unei concavitati la nivelul marginii protezei pentru degajarea acestui muschi. Pentru a pune mai bine in evidenta marginea anterioara a maseterului si plica pe care o face vestibular, la inchiderea gurii, medicul se opune acestei miscari cu degetele aplicate pe creasta edentata de la acest nivel.

3. Zona vestibulara centrala.

Limite: lateral-plicile alveolo-jugale; peretele anterior- muschiul orbicular acoperit de mucoasa; peretele posterior -versantul vestibular al crestei edentate.

Abordarea clinica se face prin tractiunea usoara si rasfrangerea buzei inferioare, punandu-se in evidenta mucoasa pasiv mobila si versantul vestibular al crestei edentate acoperit de o mucoasa ce gliseaza pe ul osos.

Zona vestibulara centrala prezinta urmatoarele caracteristici:

- prezenta mediana a frenului labial, unic sau divizat. El trebuie ocolit de proteza sau indepartat chirurgical dupa ce proteza este finita.

- fundul de sac este foarte ingustat. Grosimile margini protezei sunt date de considerente fizionomice si de tonicitatea orbicularului buzei inferioare.

- mobilitatea fundului de sac este data de muschiul patratul buzei inferioare si muschiul barbiei care se insera perpendicular la periferia campului protetic.

- insertiile musculare de la nivelul nodulului comisural (muschiul orbicular, muschiul patratul mentonului, motul barbiei si triunghiularul buzelor) pot mobiliza proteza in timpul functiilor.

- prezenta musculaturii orofaciale cu fibre orizontale contribuie prin tonicitatea musculara la inchiderea externa a protezei si realizarea mentinerii si stabilitatii protezei.

4. Zona linguala laterala

Limite: posterior- fata distala a molarului doi in continuarea nisei retromolare; anterior- limita virtuala dintre canin si primul premolar; peretele intern- marginea laterala a limbii acoperita de mucoasa si glanda sublinguala; peretele extern- versantul lingual al crestei mandibulare edentate.

Abordarea clinica se face prin indepartarea limbii, profunzimea fiind maxima la nivelul premolarilor (fosa linguala), limita inferioara fiind data de creasta milohioidiana.

Caracteristicile acestei zone sunt:

- insertia muschiului milohioidian pe linia oblica interna. La palparea liniei oblice interne pot exista urmatoarele situatii clinice: creasta milohioidiana este ascutita si dureroasa si marginea protezei totale se va opri la acest nivel; creasta milohioidiana rotunjita si nedureroasa la palpare, marginea protezei poate fi extinsa cu cel putin 2 mm sub creasta.

- prezenta uneori a torusului mandibular.

- intre limba si fata interna a crestei edentate prin coborarea spre distal a liniei oblice interne se creiaza posibilitatea extinderii versantului lingual al protezei pe langa limba prin ,,aripioarele paralinguale. Uneori se tatoneaza obtinerea unei prelungiri a marginilor protezei intre seu si limba obtinandu-se ,,aripioarele sublinguale.

- peretelui intern a acestei zone ii corespunde glanda sublinguala, mucoasa si stratul submucos care o inveleste, limba, care aplicate intim pe peretele extern a versantului lingual al protezei contribuie la o buna inchidere marginala externa.

- la edentatul total limba se lateste si creiaza in zona linguala laterala dificultati in amprentare.

5. Zona linguala centrala, zona Slack si Schreinemakers

Limite: lateral- linia ce trece prin fata distala a celor doi canini cu lungimea de aproximativ 3 cm; anterior- versantul lingual al crestei edentate din zona frontala; inferior- seul bucal acoperit de mucoasa.

Abordarea clinica a acestei zone se face dinspre superior prin indepartarea portiunii anterioare a limbii.

Caracteristicile acestei zone sunt:

- frenul lingual cu cele doua pungi parafrenulare (ale lui Ackermann).

- apofizele genii superioare pe care se insera muschiul genioglos, ce dezvolta o forta foarte mare pe o zona foarte mica si are o mare mobilitate inseradu-se perpendicular la periferia campului protetic. Marginea protezei la acest nivel trebuie realizata mai groasa pentru a obtine un contact extern permanent cu mucoasa si pentru ca presiunile exercitate de genioglos sa fie repartizate pe o suprafata cat mai mare.

- tendonul muschiului genioglos poate fi osificat cu repercursiuni in realizarea protezei.

- pozitia de repaus a limbii situata anterior sau posterior si miscarea sa de protractie influenteaza adancimea fundului de sac. Examenul pozitiei de repaus a limbii se face cu capul bolnavului in pozitie ortostatica, iar daca este purtator de proteza mobila, cu ele in cavitatea orala. Daca in repaus limba este situata mai anterior, miscarile ei de protractie pot fi ample, deoarece forma si pozitia fundului de sac din zona linguala centrala sufera modificari minime. Daca in repaus limba se situiaza posterior, spre istmul gatului, ramane un spatiu de 1,5-2 cm intre varful ei si creasta, fundul de sac este larg inspre distal, iar in miscarea ei de protractie ii modifica dimensiunea. In acest ultim caz miscarile limbii in timpul amprentarii se vor face maxim pana la umezirea rosului buzei.

- zona linguala centrala este ata ca importanta cu zona Ah.