Aceasta boala infectioasa benigna este produsa de un virus din aceeasi familie cu cel al herpesului, virusul Epstein-Barr. Ea afecteaza mai ales adolescentii si adultii tineri.
Virusul Epstein-Barr se transmite in general prin sali, lapi eare explica si celelalte denumiri ale mononucleozei infec-tioase: boala sarutului, a indragostitilor sau a logodnicilor.
CONTAMINAREA
Virusul in cauza (virusul Epstein-Barr din familia
herpes virusurilor) este foarte raspandit, in tarile occidentale 80% dintre adulti au fost in contact cu el si 20% dintre ei sunt purtatori de virus, acesta fiind prezent in sali. Virusul c pu|in contagios si contaminarea presupune un contact intim, cel mai adesea un sarut.
Primul contact cu virusul (primoinfectia) mononucleozei se produce in general la adolescenti si la adultii tineri. Primoinfectia singura e capabila sa declanseze boala. La adult primoinfectia cu virusul Epstein-Barr nu mai provoaca nici o reactie.
Odata patruns in organism, virusul se multiplica in lirn-focite, care sunt un tip de globule albe (leucocite) catalogate drept mononucleare deoarece nu poseda decat un nucleu. De unde si numele stiintific al bolii - mononucleoza infectioasa.
SIMPTOMELE
Incubatia dureaza de la 2 la 6 saptamani. Boala debuteaza prin
febra (intre 38 si 39A C) insotita de dureri de cap, de
oboseala marcata (astenie) si de angina eritematoasa (rosie). Uneori gatul rosu c acoperit de membrane cenusii care se aseamana cu cele intalnite in difterie. Cel mai adesea bolnavul este un adolescent cu rsta cuprinsa intre IS si 17 ani.
Ganglionii de la gat sunt mariti in volum. Ei pot determina dificultati la deglutitie si chiar la respiratie.
Frecvent se constata marirea de volum a ganglionilor axi-lari si inghinali. Splina creste in dimensiuni. Cateodata apare si icterul. Mult mai rar pot sa apara forme grave (.licitare mcningcana si nervoasa).
EVOLUTIE Sl TRATAMENT In marea majoritate a cazurilor, mononucleoza se vindeca spontan in 3 pana la 4 saptamani, cu o conlescenta ce poate dura cate saptamani. Cu exceptia existentei unei indoieli asupra diagnosticului (exista un risc de confuzie, in special cu difteria) nu se administreaza antibiotice; de fapt acestea din urma nu numai ca nu sunt eficace impotri virusului, dar chiar, in cazul unei mononucleoze infectioase, ar putea sa agraveze situatia, provocand unele simptome cum ar fi o eruptie la nivelul pielii. Deseori mononucleoza c o boala fara consecinte grave si frecvent trece neobserta. Cateodata insa ea determina o perioada indelungata de oboseala marcata. In aceasta situatie, medicul ii recomanda pacientului repaus prelungit, evitarea activitatilor solicitante timp de o luna cu scopul de a-i pcnnitc sistemului sau imunitar sa distruga virusul si sa invinga boala. Manifestarile sunt diferite de la un pacient la altul: la unele persoane oboseala persista timp de 2 pana la 3 luni, alte persoane sunt deprimate, lipsite de energie si se pling de somnolenta in timpul zilei. In cazul in care episodul initial ele angina a trecut neobsert, ceea ce nu se intampla rar, cauza acestei oboseli cronice e cateodata dificil de diagnosticai. Aceasta este cu atat mai aderat, cu cat testul serologic numit Paul-Bunnell (Hanganufiu) si Davidsohn nu c intotdeauna pozitiv in acel moment si cresterea numarului de limfocite nu mai e manifesta, in unele cazuri rare, cresterea de volum a ganglionilor e foarte importanta, determinand dificultati la respiratie; in aceasta situatie se prescrie un tratament pe baza de cor-ticosteroizi de la inceputul bolii timp de aproximativ zece zile.
DIAGNOSTICUL
Diagnosticul se bazeaza pe un examen de sange care evidentiaza o crestere a numarului de limfo-monocite si pe prezenta unor forme atipice de lim-focite (mononucleare mari, albastrui).
Acest aspect hematologic diferentiaza mononucleoza infec-tioasa de anginele bacteriene, care determina o multiplicare a globulelor albe (leucocite) cu mai multe nuclee, adica a po-linuclearelor. Diagnosticul se poate confirma prin evidentierea prezentei in sange a anticorpilor specifici dirijati impotri virusului: sunt testele Paul-Bunnell (Hanganufiu) si Davidsohn.
Se mai poate folosi inca un test serologic si mai sensibil (serolo-gia Epstein-Barr). Cateodata in cazul anginei membranoase e dificil de facut diferenta la examenul clinic intre angina din mononucleoza si angina din difterie. In cazul indoielii, medicul trebuie sa efectueze imediat un exsudat faringian si sa prescrie urgent un tratament impotri difteriei, inaintea sosirii rezultatului de la analiza.
