Definitie
Boala infectloasa si contagioasa specific umana, determinata de rusul urlian si caracterizata prin febra si evolutie automilitanta cu afectarea inflamatorie, nesupurativa a glandelor salivare si posibil si a altor organe (pancreas, gonade, meninge), lasand imunitate durabila dupa boala.

Etiologie: rusul urlian, un paramyxorus (ARN)

Epidemiologie

Boala are raspandire universala, survenind sporadic si in mici epidemii.
Receptitatea este generala. Este posibil ca nou-nascutii sa fie protejati prin anticorpi materni pana la 4-6 luni de ata.
Indicele de contagiozitate este injur de 40-50% (calculat doar la formele clinic manifeste). Corectat si prin cazurile infraclinice se apropie de 80%.
Desi nu are caracter sezonier cert, este mai frecventa iarna si primavara, posibil datorita conditiilor de aglomerare care favorizeaza circulatia rusului.
Rezervorul de infectie este strict uman, reprezentat de bolnai acuti cu orice forma clinica (chiar si inaparenta) de boala. Nu exista portaj sanatos de rus si nici rezervor extrauman.
Durata contagiozitatii se intinde intre ultimele 5 zile de incubatie si 10-l4 zile in faza de stare.
Calea de transmitere este aerogena. prin picaturi de saliva de la bolnav, prin contact direct, posibil si indirect, si prin obiecte recent contaminate cu secretii.

loul clinic
Incubatia este cuprinsa intre 10 si 21 de zile, cu o medie de 16 zile.
Invazia nu este manifesta decat in 2530% din cazuri, cand pot fi prezente starea subfebrila, discrete dureri de cap si de gat, precum si o stare de disconfort. Durata este de 12-24 de ore.
Faza de stare debuteaza relativ brusc cu febra (peste 38 de grade), urmata de instalarea unei tumefactii discret sensibile la nivelul uneia dintre glandele salivare parotide. in aproape 25% dintre cazuri debutul este extraparotidian. afectarea primara fiind localizata submandibular. meningean si - mai rar genital (prin orhita).

Parotidita se dezvolta initial unilateral, dar in peste 50% dintre cazuri bilateralizeaza in decurs de 1-4 zile. Tumefactia are toate caracterele clasice inflamatorii (tumor. rubor. dolor, calor si functio-lesa). cu mari variatii indiduale.In forma cea mai comuna a bolii bolnavul prezinta o asimetrie faciala prin tumefactia importanta a regiunii retromandibulare, de la ureche pana spre jumatatea superioara a gatului; tumefactia se intinde spre anterior, prin afectarea prelungirii glandei ce insoteste canalul de varsare Stcnon. La examenul obiectiv zona este calda, eritematoasa. cu pielea lucioasa neaderenta si neinfiltrata, sensibila la apasare: tumefactia are consistenta crescuta, elastica si se remite lent dupa 7-l0 zile. La examinarea gurii poate fi gasita o angina eritematoasa nespecifica. La inspectia mucoasei vestibulare de partea afectata, in regiunea molarului 2 superior este foarte zibil orificiul canalului Stenon (normal inzibil), ca o carimeula reliefata, centrata de un punct rosu pe care nu se scurge aparent nimic.
Afectarea bilaterala poate fi simetrica sau nu. Faciesul capata
aspectul de ..para".In proportie de 25-40% inflamatia poale cuprinde si glandele submandibulare. de orice parte. De regula, afectarile inflamatorii pot surveni in toata faza de stare, fara nici o ordine.
Submaxilita urliana se traduce printr-o tumefactie relativ delimitata paramedian submandibular. glanda fiind palpata ca o formatiune elastica, uneori sensibila, cu axul lung paralel cu marginea mandibulei cu care se invecineaza spre extern, de dimensiunea unei prune mari. Tumefactia este nesupurativa si poate bilateraliza secundar.
Alte afectari urliene. considerate de unii autori in mod nejustificat drept complicatii, intereseaza pancreasul, meningele si gonadele. mai ales cele masculine. Ele pot aparea consecutiv unei afectari salivare sau pot fi manifestari primare si chiar singulare.
Exista forme clinice in care bolnavul prezinta, una dupa alta. mai multe determinari rale (chiar si toate), faza de stare durand in aceste cazuri in jurul a 21 de zile. Fiecare noua afectare inflamatorie este anuntata de un puseu hipertermic ce se remite in 24 de ore dupa exprimarea noii determinari. Astfel, febra poate fi neregulata sau intermitenta, cu un singur moment hipertermic initial, si mai rar absenta.
Evolutia poate fi usoara, in afebrilitate si fara afectarea importania a starii generale. Cazurile intens febrile pot deteriora profund starea copilului, cu greata si voma. intoleranta digesiiva. stare de rau. curbatiu a. cefalee si tulburari ale senzoriului - cu delir si agitatie moderata.

Pancreatita urliana se manifesta clinic rar, in 10-l5% dintre cazuri prin ascensiune termica, dureri abdominale .,in bara" in etajul superior si vomismente repetate cu intoleranta digestiva. De durata scurta (2-4 zile) se remite fara urme (nu evolueaza niciodata spre alte forme de pancreatita iar afirmatia conform careia ar putea determina un diabet zaharat dupa mai multi ani nu este dovedita). Cercetarea sistematica a functiei pancreatice in cursul evolutiei unor cazuri de oreion fara semne clinice de afectare pancreatica (cercetare personala) a permis edentierea unei afectari total infraclinice. tradat de perturbari majore si tranzitorii ale secretiilor - mai ales de insulina. in aproape 80% dintre cazurile studiate.

Orhita urliana apare numai postpubertar. Rareori primitiva, orhita apare secundar altor manifestari la aproape 25% dintre bolnai de sex masculin. Se manifesta prin tumefactia - uneori impresionanta, cat un cap de fat - a hemiscrotului, pielea fiind infiltrata, rosie, usor sensibila. Palparea glandei este dureroasa, tumefactia interesand testicolul in intregime, fara epididim, si invelisurile externe, cu vaginalita secundara. Suferinta este accentuata de incercarea de mers, ortostatism etc. Este posibila afectarea bilaterala. Inflamatia dureaza spontan 10-l4 zile, uneori mai mult in absenta tratamentului energic, si este posibil sa se insoteasca de febra de durata mai mare.

Meningita urliana se manifesta clinic in circa 25-40% din cazuri, mai frecvent la copii mari si adolescenti. Are toate caracterele clinice si de laborator ale meningitelor seroase ( modulul in cauza). Cercetarea sistematica prin punctie rahidiana la bolnai de oreion fara semne clinice de meningita a demonstrat existenta inflamatiei la nivel infraclinic in peste 80% dintre cazuri.
Evolueaza spontan spre remisiune clinica injur de 14-21 de zile, timp in care febra poate sa se instaleze pe durata mai lunga.

Alte localizari posibile dar mai putin intalnite sunt:

- ooforita (ovarita) tinerelor fete, rara si benigna. Se manifesta prin dureri hipogastrice spontane si la palpare;
- tiroidita - intotdeauna reversibila si benigna, se tradeaza prin edem sensibil al lojei anterioarea gatului:
- miocardita - infraclinica, se exprima prin EKG;

- artrita urliana - foarte rara la adulti.

ComplicatiiIn afara celor prezentate (impropriu definite drept complicatii de catre unii autori), in evolutia oreionului sunt posibile si complicatii reale:

- purpura trombocitopenica;

- complicatii nervoase:
- encefalita, foarte grava si cu sechele importante in proportie de 15-30% dintre cazurile diagnosticate;
- mielita si meningomielita:

- poliradiculonevrita;

- nei te diverse (grav cand afecteaza nervul acustic): -complicatii in sarcina (prin riscul teratogen acceptat asupra
fatului, cu malformatii congenitale in aproape 20% dintre copin infectati

Diagnosticul pozitiv

Se sprijina pe date de tip:

- anamnestic (absenta bolii sau a vaccinarii):

- epidcmiologice (sezon, focar sau contact cunoscut):
- clinic: este usor in prezenta mai multor afectari succesive si dificil in cazul unei singure determinari, mai ales extraparotidiene. Se sprijina pe datele clinice enuntate;
- de laborator: in cazurile necomplicate exista o leucopenie si o neutropenie moderate, necaracteristice, cu exceptia cazurilor de orhila in care putem gasi leucocitoza si neutrofilie (ceea ce face dificila diferentierea de orhiepididimitele septice). Diagnosticul poate fi confirmat prin izolarea si identificarea rusului (pe ou embrionat) - rareori necesara si mai frecvent serologic -. prin urmarirea in dinamica a titrului anticorpilor hemaglutinoinhibanti sau fixatori de complement.

Diagnosticul diferential

Se impune in afectarile singulare. Parotidita trebuie deosebita de:
- false parotidite (adenite si adenoflcgmoane parotidiene, trismusul antalgic. otita medie si externa - cu dureri iradiate in loja, luxatie teniporomandibu'ara. osteita si fractura de ramura mandibuiara ele.};
- alte parotidite (din colagenoze. toxice, alergice la fenilbutazona. din infectia HIV si mai ales cu parotidita septica in care apasarea externa pe glanda indica o consistenta lemnoasa, dureroasa, uneori cu zone de ramolitie, si determina scurgere de puroi pe canalul Stenon):
- alte boli ale glandei parotide (tumori, litiaza salivara, insullare cu aer - la sticlari si cantareti la trombon, tuba si alte instrument e de suflat etc).
Submaxilita se deosebeste de adenoflegmonu! submandibular si flegnumul seului bucal prin caracterele locale evocatoare la examenul obiectiv.
Orhita trebuie rapid diferentiala, in vederea tratamentului, de:
- orhiepididimita septica, veneriana (epididimul este intotdeauna interesat - apar scugeri purulente uretrale);

-hernia inghinala strangulata (anamneza definitorie):

- varicocel (dureri fara inflamatie);
- tumori ale testicolului (duritate lemnoasa, fara semne inflamatorii);
- flegmon perineal fuzat anterior (stare septica, leziune extinsa):
- dermite acute bacteriene (inflamatie Iara cresterea in volum a scrotului). Meningita trebuie deosebita in primul rand de alte meningite cu lichid
clar (leptospirala. TBC s.a.) sau bacteriene (LCR modificat sugestiv). Mai rar intra in discutie diagnosticul diferential si cu alte boli ale capului si cefei. Foarte frecvent trebuie deosebita de meningism. dar confuzia nu are consecinte terapeutice majore.

Tratament

Nu exista tratament etiologic.

De la caz la caz, se va actiona astfel:
- izolarea bobiavului in familie, cu repaos la pat si alimentatie adaptata tolerantei digestive;
- calmarea durerilor cu antialgice, antitermice;
- pancreatita se calmeaza prin intreruperea temporala a alimentatiei orale (administrare parenterala 1-2 zile, antispastice si corticoterapie antiinflamatorie 3-5 zile);
- meningita poate necesita o terapie antiinflamatorie mai puternica; se va recurge la spitalizare si corticoterapie in doze antiinflamatorii, pe o durata Intre 7 si 14 zile (in functie de evolutie);
- in cazul orhitei se va combate energic inflamatia prin masuri locale (suspensor - cu rostul de a anula tractiunea pe funicul si staza venoasa secundara; aplicarea de gheata - cu rolul de a scadea necesarul de oxigen prin hipotcnnizare la nivelul epiteliului germinativ si cu rol antiinflamator) si generale - corticoterapie in doze antiinflamatorii, cat mai precoce si pe o durata de 5-7 zile.
Corticoterapia obliga la masuri suplimentare impotriva efectelor adverse (dieta hiposodata. protectie gastrica, fara exces de glucide).

Profilaxia
La noi in tara sunt accesibile doar masuri nespecifice (izolare, supravegherea contactilorpe toata durata incubatiei maxime, masuri de igiena).
Profilaxia pasiva prin imunoglobuline a contactilor recepti nu a fost satisfacatoare. in multe tari vest-europene. SUA. Japonia ele. s-a introdus obligatoriu vaccinul antiurlian (vaccin cu rus u atenuat, administrat in asociere cu alte vaccinuri similare - antirujeolic. antirubeolic. eventual si anlipolio. pe cale parenterala - i.m. sau s.c. - in jurul varstei de 1 an). Se obtine o seroconversie buna la peste 95% dintre cei vaccinati, cu eficienta pe ata.