Primul caz clinic diagnosticat si raportat a fost in 1985, iar pana in decembrie 1989 au fost raportate doar 170 de cazuri - cu mult sub numarul real. Dovada a fost adusa ulterior, cand intre 1990 si 1995 au fost raportate peste 3550 de cazuri de infectie cu HIV. Numarul acestora a continuat sa creasca si dupa aceea

Situatia cazurilor de infectie HIV/SIDA in Romania la 1 VIII 1997

Numar de cazuri total la copin la adulti
Nr. de cazuri 7.904 din care nr. decese 1.628 in viata 6.193 pierduti din evidenta 6.931 1.477 5.393 61 973 151 800 21Infectie HIV asimptomatica SIDA clinic manifesta 2.706 2.687 473 327

Epidemia din tara noastra prezinta unele particularitati:

- Una dintre cele mai importante este numarul deosebii de mare de cazuri la copii. Romania detinand tristul record de a aa peste
jumatate din copin infectati HIV din Europa. La originea acestui aspect stau o seama de caracteristici ale asistentei medicale in general si pediatrice in special, din ultimii ani ai perioadei comuniste (nil extrem de scazut al dotarilor cu instrumentar sanitar, ceea ce a determinat folosirea in colectivitati si centre medicale a seringilor si acelor existente in mod repetat dupa sterilizari de multe ori "de fatada", lipsa de reactivi necesari diagnosticului de screening al infectiei HIV in centrele de recoltare a sangelui - concomitent cu indicatiile de a spori cu orice pret cantitatile de sange din bancile de produse, numarul foarte mare de copii nedoriti - cu o calitate biologica precara si de cele mai multe ori abandonati de familii in crese si leagane - in conditiile in care una dintre cerintele cele mai rigide impunea intretinerea in viata, cu orice pret, a acestor copii cu handicap biologic pentru ameliorarea indicilor dezastruosi de mortalitate infantila din tara noastra, si alti multi factori socio-economici).
- Infectia a intrat in tara prin persoane care au facut deplasari in strainatate, in special marinarii ocazionali sau profesionisti. (Acest fapt este sugerat de ponderea cazurilor in judetele cu iesire la mare si la Dunare, cu cele mai mari cifre de morbiditate din tara).
- Virusul s-a extins aproape exclusiv transfuzional stiind ca acestor persoane, pentru reangajare, li se "conditiona" contractul de o donare de sange.
De aici, in conditia folosirii materialelor sanitare insuficient sterilizate, ca si abuzului de transfuzii de sange, virusul a penetrat si s-a extins mai ales in colectivitatile de copii (camine).
Prin spitalizarea repetata a celor cu probleme mari de sanatate, epidemia a cuprins rapid si alte categorii de copii spitalizati in aceeasi perioada.
Evolutia ultimilor ani arata, pe langa scaderea marcata a curbei epidemice la copii, si unele modificari ale procesului epidemic:
- a scazut aproape la zero numarul cazurilor cu infectie parenterala la copii, ca urmare directa a introducerii pe scara nationala a materialelor de unica folosinta in toate unitatile sanitare si colectivitatile de copii. Rarele cazuri care mai apar inca provin in urma unor tratamente la domiciliu in conditii necorespunzatoare de sterilizare a materialelor;
- creste numarul de copii infectati "din familii", cu reducerea aproape de zero a cazurilor din colectivitati;
- creste numarul cazurilor de infectie cu transmitere rticala, de la mame bolna.
Si epidemia de la adulti are unele particularitati:
- pana de curand, nu s-au inregistrat cazuri de transmitere orizontala la toxicomani (care au aparut doar in acest an);
- cazurile la homosexuali sunt putine (sub 40) - dar e posibil sa fie o subraportare a lor, din pricina legislatiei actuale care nu permite acest gen de relatii sexuale;
- cele mai multe cazuri sunt cu transmitere hetero sau bisexuala, in crestere ingrijoratoare;
- cazurile de transmitere transfuzionala sau parenterala sunt nesemnificati numeric.
Repartitia pe judete ale cazurilor din tara arata diferente foarte mari, atat la copii cat si la adulti, primele locuri fiind ocupate de judetele Constanta si Giurgiu si de Municipiul Bucuresti.

Epidemia cu HIV 2

Descris pentru prima data in 1986, virusul pare a proni din regiunea stica a Africii, existand indicii ca boala are o chime locala mult mai mare (judecand dupa faptul ca in Dakar si Senegal, fostele prostituate, acum trecute de 50 de ani, sunt infectate in proportie de 100%).
Numarul cazurilor raportate in Europa si America este inca mic.
Epidemia cu HIV 2, ativ cu HIV 1, se deosebeste prin anumite aspecte clinico-evoluti:

- are o rata de transmitere sexuala mai mica decat HIV 1;

- transmiterea materno-fetala este sub 10%;
- nilul de viremie este mai scazut, ceea ce ar putea explica diferentele citate ca si faptul ca:
- si contagiozitatea pare a fi mai mica;
- evolutia catre SIDA este mai lenta si de durata mai lunga;
- progresia fazei clinice de SIDA ca atare este mai lenta.

EVOLUTIA SI TABLOUL CLINIC AL INFECTIEI HIV

Infectia acuta (primoinfectia)
Primele manifestari ale infectiei se exprima clinic doar la 20-30% dintre persoanele infectate si caracterizeaza "primoinfectia". La aceste persoane, dupa un interval de 3-4 saptamani de la contactul infectant, apare o stare subfebrila sau usor febrila, insotita de manifestari clinice necaracteristice, care pot simula o gripa sau o mononucleoza infectioasa usoara:
- poliadenopatii. artralgii moderate, sudoratii, astenie discreta;

- uneori exanteme trecatoare;

- alteori afectari ale mucoasei orofaringiene (odinofagie. angina eritematoasa, mai rar ulceroasa, candidoza)
- foarte rar manifestari neurologice (neuropatii periferice, encefalopatii, meningite cu aspect seros).
Aceste simptome se remit intre 2 si 4 saptamani de evolutie ( si schema din . nr. 49). Statistic, s-a observat o relatie directa intre aparitia si gravitatea acestor manifestari si evolutia ulterioara mai rapida si/sau mai sera a infectiei.
Primoinfectia reprezinta stadiul I in clasificarile actuale ale bolii.
Perioada infectiei cronice asimptomatice
Urmeaza o lunga perioada de evolutie asimptomatica, de durata intre 2 si peste 10 ani, variabila in functie de:
- calea de inoculare si masivitatea infectiei (mai scurta la cei cu infectie posttransfuzionala sau perinatala);
- varsta (mai scurta la sugari, mai lunga la copin contaminati mai tarziu si la adulti);
- cu tipul si virulenta virusului (mai lunga pentru HIV. 2);
- cu alti factori de interferenta (cum ar fi coinfectia cu virusurile hepatitice parenterale. cu alte boli cu transmitere sexuala, cu factori nutritionali, cu abuzul de droguri - mai ales i.v., cu homosexualitatea etc).
Coreland aceasta faza cu evolutia markerilor de infectie, se disting doua perioade consecuti:
- perioada de latenta, in care pacientul este contagios, dar fara anticorpi circulanti decelabili prin testele uzuale (diagnostic serologic negativ) - durata inscriindu-se intre 1 si 3 luni - dar s-au descris durate si intre 1 si 4 ani la homosexuali, dupa care urmeaza
- perioada de seroconuersie, caracterizata prin pozitivarea testelor de diagnostic curent. Contagiozitatea se mentine tot timpul la nil ridicat.

Perioada simptomatica a infectiei cronice
1. La majoritatea bolnavilor adulti, faza de evolutie simptomatica incepe cu un sindrom de limfadenopatie generalizata persistenta (LAG), afectand cel putin doua grupe ganglionare superficiale extrainghinale ca nil minim de diagnostic clinic. Tumefactiile sunt de obicei nedureroase, nu se insotesc de periadenita si dureaza cel putin 2-3 luni, dar posibil si un an, cu remisiune spontana. Cel mai des sunt interesate grupele cervicale si submaxilare, axilare, mai rar occipitale. in aceasta perioada pacientul pastreaza o stare de sanatate aparenta.
Histopatologic. este vorba de o hiperplazie foliculara, nespecifica, a celulelor LB.
Dupa rezolutie, pacientul se reintoarce la un aspect clinic asimptomatic.
Acest sindrom poate lipsi, boala manifestandu-se doar mai tarziu, prin alte semne clinice.

2. Dupa un interval mai scurt - de luni, rareori peste 1 an - dupa remis iunea sindromului LAG (dar posibil si ca prima manifestare clinica), pot aparea unele simptome si semne clinice sugesti, dar nu definitorii pentru infectia HIV, reunite de catre primii autori care au descris boala sub termenul de ARC (AIDS Related Complex). Autorii actusli tind sa defineasca acest grup de manifestari ca "forme clinice minore ale infectiei HIV".In aceasta acceptiune intra doua categorii de manifestari clinice suges t?:

A - manifestarile nespecifice sugesti;

B - infectiile oportuniste sugesti pentru infectia HIV.

A. Manifestarile nespecifice sugesti sunt:

- febra persistenta, cu durata ce depaseste 3-4 saptamani si fara alte cauze clinic aparente;
- scadere ponderala cu peste 10% din greutatea anterioara, nejustificata in contextul clinic;
- diaree persistenta peste 1 luna (scaunele sunt moi, neinsotite de manifestarile clinice obisnuite enterocolitelor acute, cate 1-3 zilnic).

La acestea, variabil, se pot asocia:

- astenie nejustificata, cu fatigabilitate evidenta;

- transpiratii nocturne;

- limfadenopatie generalizata;

- splcnomegalie;

- cefalee, disconfort general etc;
- in cazurile de afectare precoce a SNC de catre infectia HIV. de pe acum pot aparea si alte manifestari sugesti (tulburari mnezice sau alte elemente subclinice de encefalopatie, neuropatie periferica etc).In aceasta perioada au mai fost descrise si o seama de manifestari disimunitare (sindromul Raynaud, sindromul Sjogren. artrite reacti, trombopenii idiopatice si alte manifestari mai rare).
La copii, printre primele manifestari clinice sugesti s-au descris mai ales:

- parotidita cronica bilaterala;

- oprirea in dezvoltarea staturo-ponderala.
B. Infectiile oportuniste sugesti pentru aceasta faza evolutiva sunt expresia scaderii capacitatii de aparare la infectii:
- manifestari respiratorii (pneumonii recidivante. dar si alte afectiuni);
- afectari mucoase bucale (candidoza orofaringiana - deseori si/ sau genitala, leucoplazia paroasa a limbii, infectii gingivale etc),
- afectiuni cutanate (herpes simplex genital recidivant, herpes zoster - mai ales recidivant sau multidermatomic, moluscum contagiosum, stafilococii persistente, ruci vulgare, condiloma acuminatumperigenitale, acnee, micoze, dermatita seboreica si chiar prurigo persistent).

SIDA (Ultima faza)
Treptat, pe fondul acestor manifestari prezente tot maifrecnt si la intervale tot mai scurte, se instaleaza manifestarile clinice definitorii stadiului evolutiv de SIDA, considerat ca ultima faza evolutiva, cea mai grava si de obicei fara intoarcere.
Durata acestei faze variaza de la cateva luni la 1-2 ani (in cele mai fericite situatii). Se manifesta cel mai frecnt prin efectele directe ale incapacitatii de aparare la infectii si la tumori, consecinta a depletiei celulelor limfocitare T.4 (helper), la care se pot adauga manifestari ale encefalopatiei HIV care evolueaza paralel.
Toate aceste manifestari sunt considerate "indicatoare sau definitorii", avand valoare diagnostica chiar in conditia unui diagnostic serologic incert.
Una dintre manifestarile clinice nespecifice indicatoare in acest stadiu este sindromul casectic (Wasting syndrom), mai frecnt la copii si ceva mai rar sau mai tardiv la adulti.
- infectiile oportuniste indicatoare pentru diagnosticul clinic de SIDA sunt de fapt reactivari ("scapari din frau") ale unor infectii cronice latente ale pacientului si mai rar - mai ales in cazul copiilor, infectii nosocomiale pe teren imundeprimat. Ele pot afecta intregul organism, inclusiv SNC, si pot fi grupate:
- fie luand ca baza de discutie aparatul sau sistemul afectat (elul nr. 62).
- fie in functie de tipul agentilor patogeni (elul nr. 63);
- fie - cum exista tendinta actuala de a discuta aceste manifestari in functie de momentul lor de aparitie - corelat cu nilul deficitului de limfocite CD.4 (. nr. 50). Aceasta corelatie sta la baza ultimei clasificari a evolutiei infectiei HIV propusa de CDC Atlanta.Intre statisticile dirsilor autori apar frecnt unele deosebiri care atesta faptul ca exista diferente regionale importante intre prevalenta acestor manifestari definitorii. De exemplu, pneumocistoza este considerata printre cele mai frecnte in SUA si in tarile Europei occidentale, in timp ce in tara noastra este mult mai rar intalnita. (Asupra acestor aspecte vom mai reni). Printre cele mai obisnuite explicatii sunt amintiti factorii demografici si de dezvoltare socio-economica si de sanitatie regionali sau nationali.
Valoarea diagnostica a unora dintre aceste infectii sau manifestari tumorale este relativa - in contextul clinic si/sau al serologiei poziti, iar al altora este absoluta - chiar in absenta serologiei, dar cu conditia unui diagnostic de certitudine si al unui nil de limfocite CD.4 sub 400/mmc.