Lizozomii (corpusculii de Duve) reprezinta aparatul de
digestie intracelulara, capabil sa elibereze in jur de 40 de hidrolaze acide. Eliberarea lor fara labilizare lizozomica este proprie proceselor de aparare nej specifica (heterofagia prin endocitoza sau exocitoza). Eliberarea anarhica prin ruperea membranei lizozomale determina proteoliza si citoliza.In socurile neinfectioase, proteoliza este secundara (si tardi) deoarece apare prin lezarea lizozomica consecuti acidozei celulare, de pilda prin ciclul : Scaderea PA (sub 40 mm Hg) -> hipoxie->acidoza->labilizare lizozomica.In socurile infectioase proteoliza este primara (si precoce), ca urmare a actiunii directe a toxinelor microbiene ^ asupra membranei lizozomice; evident ca in aceasta situatie se sumeaza si efectele acidozei celulare, dupa cum, odata eliberate, hidrolazele acide altereaza unitatea oxidativ-energetica a celulei (Savulescu et al, 1975).
Din cercetarile lui Bona et al (1967) rezulta ca endotoxinele pot reactiona direct cu lizozomii in vitro, producind lezarea membranei. Cercetarile noastre cu endotoxina de E.
coli OmB4, au demonstrat eliberarea de poli-peptidaza din sectiunile de corticosuprarenala incubate in mediu tamponat. Henon et al (1968) arata ca dupa inocularea lipopolizaharidului bacterian la cobai, activitatea catepsinei testieulare creste rapid.
Pornindu-se de la modele experimentale diferite (studiul continutului tisular si seric al enzimelor hidrolitice) s-au identificat cel putin sase asemenea enzime, parcurgind fluxul tesut (ficat, splina, muschi, testicul) -A singe (Busila si Dragomirescu, 1973).
Principalii producatori ai fluxului hidrolazic sint: celulele SBH, eritrocitele, hepatocitele, paucreatocitele si splenocitele. in socul infectios SEH-ul hepatic elibereaza precoce (in 510 minute) hidrolaze.
Cresterea prompta a activitatii tisulare a enzimelor lizozomale a fost pusa in evidenta si in infectia stafilococica experimentala (Ieremia et al, 1971) exprimata prin intensificarea eliberarii fosfatazei acide, aril-fosfatazei si a esterazelor. Modificarea nu se produce decifc sub influenta tulpinilor patogene si e proportionala cu virulenta. Administrarea de
toxine carbunoase induce o prompta eliberare de enzime proteolitice in singe (cit. de Busila si Dragomirescu, 1973). Proteoliza intensa, cu cresterea eliminarii
urinare de azot, hipercreatininemie, alterari lizozomale, s-a pus in evidenta in rickettsioze si pasteureloze (Beisel et al, 1967 ; Dumitrescu, 1971). Lizarea precoce lizozomica este caracteristica pentru virusurile citopatogene (Baratsch et al, 1969; Blackman si Rubel, 1969).Indeplinirea strict intracelulara a functiilor aparatului lizozomal (functia fagocitara, interpunerea in turnoverul fiziologic al deseurilor celulare, al structurilor enzimatice chiar, ajunse la senescenta dupa numeroase cicluri meolice), face parte din functia defensi celulara, mai pronuntata la fagocite, ale caror granule au fost identificate ca lizo-zomi activi. Indarea humorala insa cu enzime lizozomale are semnificatia certa a autodigerarii matricei celulare. Pe de alta parte, continutul lizo-zomic include factori ce altereaza echilibrul coagulolitic. De aceea, momentul proteolitic reprezinta, in dezvoltarea socului infectios, primul semnal biochimic al ireversibilitatii, iar "antiproteoliza" trebui sa-si delimiteze o arie mai clara in contextul terapiei patogenetice (Busila si Dragomirescu, 1973).