Anumite specii de laptuca (Lactuca sativa si Lactuca virosa) erau pentru vechii egipteni te sacre, aflate sub auspiciile lui Min, zeul fertilitatii. Min era descris adesea cu un falus in erectie, iar seva laptoasa a tei era identificata cu sperma. Din acest motiv, egiptenii foloseau semintele de laptuca drept afrodiziac.
Pe de alta parte, vechii greci credeau ca laptuca are efecte an-afrodiziace si, din acest motiv, era utilizata de discipolii asceti ai lui Pitagora. Semintele de laptuca erau folosite la preparatele narcotice europene, iar William Salmon nota in secolul al XVII-lea ca sunt un analgezic si soporific eficient. Calitatile psihoactive ale laptucii se datoreaza lactucinei, o substanta asemanatoare morfinei, prezenta in seva. Laptuca era unul dintre ingredientele folosite de ajitoarele europene ( Pomezile ajitoarelor) si se spune ca frunzele si radacinile sunt fumate de catre magicienii sexuali contemporani, datorita efectelor afrodiziace pe care le au. Nu s-a clarificat inca de ce aceasta ta este considerata in acelasi timp un inhibitor, dar si un stimulator al dorintei sexuale.

Surse: Manniche 1989, Ratsch 1992, Salmon 1963.