in anii 1890, chimistul german Arthur Heffter a izolat mai multi alcaloizi din cactusul peyote ( Peyote), pe unul dintre ei numindu-l mescalina. Aceasta substanta halucinogena a starnit in scurt timp interesul in cercurile medicale, artistice si intelectuale. Probabil cel mai influent consumator de mescalina a fost Aldous Huxley, faimosul autor al romanului Bra New World (Minunata lume noua), pronit dintr-una din cele mai distinse familii de intelectuali din Anglia. Un medic englez pe nume Humphrey Osmond, pionier al folosirii substantelor halucinogene in scopuri psihiatrice, i-a dat lui Huxley mescalina la 4 mai 1953. Acesta, care se apropia de saizeci de ani la acea vreme, a fost coplesit de experienta si s-a simtit obligat sa-si expuna experientele vizionare in doua texte scurte, The Doors of Perception (Portile perceptiei, al carui titlu se spune ca ar fi inspirat numele grupului lui Jim Morrison, The Doors) si Hean and Hell (Rai si iad), care a denit unul din cele mai citite texte clasice din "literatura drogurilor".
Nu toti cei care au citit scrierile lui Huxley despre mescalina au fost de acord cu el. Dupa ce a citit Portile perceptiei, R.C. Zaehner, profesor de religii si etica orientala la Oxford, a hotarat sa incerce si el mescalina. in timp ce se afla sub influenta ei, s-a plimbat pe terenurile colegiilor de la Oxford si a avut relatii amuzante cu caracter banal, dar nimic mai mult. A conchis deci ca mescalina nu a avut efectele transcendentale prezentate de Huxley si, mai mult, ca utilizarea substantelor psihoacti este artificiala si profund "antireligioasa". Aceasta este o concluzie remarcabila, nind din partea unui om care si-a dedicat intreaga viata academica studierii traditiilor religioase indiene si iraniene (a scris tomuri masi despre hinduism si zoroastrism), care foloseau amandoua ta psihoactiva numita soma ( Soma) in riturile lor religioase arhaice! Asadar, el caracteriza religiile orientale ca fiind antireligioase! Zaehner aa sa devina mai tarziu un critic fernt al lui Timothy Leary si al consumului tot mai mare de LSD si alte
droguri in perioada anticulturala a anilor '60.
Din moti inexplicabile, exista un anumit snobism legat de consumul de mescalina; multi dintre cei care au folosit-o (sau cred doar ca au facut-o) o a cu LSD, in defavoarea acestuia. Faptul se datoreaza, probabil, dificultatii de a o gasi si nu unor diferente calitati intre trairile in sine provocate de cele doua droguri. Desi multi consumatori experimentati cred ca au luat mescalina, ea ajunge de fapt extrem de rar pe piata ilegala a drogurilor, cu toate ca exista mai multe preparate prezentate pe strada drept drogul autentic.
Surse: Huxley 1954, Huxley 1956, Ott 1993, Stens 1989, Tyler 1995, Zaehner 1957, Zaehner 1972.