POSTUL PRELUNGIT
Postul de durata din motive diferite se asociaza cu reducerea excretiei
urinare de acid uric si aparitia hiperuricemiei. in
tratamentul obezitatii postul pe o perioada lunga de timp determina cresterea valorilor acidului uric plasmatic simultan cu reducerea excretiei acestui meolit, fara sa apara atacuri acute de guta.
Reluarea alimentatiei cu
lipide dupa postul prelungit nu modifica excretia acidului uric in schimb in plasma uratii depasesc cu mult valorile normale. Mecanismul fiziopatologic responsabil de reducerea excretiei
renale de acid uric si cresterea nivelului seric al uratilor la persoanele care postesc sau la acele alimente cu
diete bogate in grasimi este declansat de corpii cetonici. Acestia interfereaza cu excretia acidului uric inhiband secretia tubulara a acestuia.
ACIDOZA RESPIRATORIE
Insuficienta respiratorie cronica indiferent de cauza si fazele evolutive genereaza stari hiperuricemice induse de reducerea eliminarilor renale de acid uric. in asemenea stari patologice nu s-a putut demonstra pana in prezent existenta unei hiperproductii endogene, in schimb la bolnai cu
insuficienta respiratorie si obezitate, hiperuricemia este si datorita purinelor din aportul alimentar, fn fazele avansate ale insuficientei respiratorii cand apare si decompensarea cardiaca, tratamentul cu
diuretice de durata favorizeaza ascensiunea valorilor acidului uric. Hiperuricemia importanta, gradul de
obezitate si scaderea pH-ului in general reprezinta conditii de aparitie a atacului de guta. La aceasta mai contribuie si hiperproductia de lactat ce apare in cursul decompensarii insuficientei respiratorii.
EFORTUL MUSCULAR INTENS
Efortul muscular intens si de lunga durata este cunoscut ca poate genera o hiperuricemie trecatoare avand ca mecanism reducerea secretiei tubulare de acid uric datorita hiperlacta-cidemiei care apare in asemenea situatii.
Daca efortul muscular se asociaza cu postul
alimentar de scurta durata, acesta se insoteste de cetoza de foame. Corpii cetonici se secreta tubular competitiv cu acidul uric, iar secretia in exces a acestora inhiba eliminarea de acid uric cu aparitia hiperuricemiei.In cursul efortului muscular sau in repaus, daca hiperuricemia este semnificativa sau exista predispozitie la guta, poate sa apara atacul acut de
guta ca prima manifestare clinica a hiperuricemiei.
SARCINA Sl DISGRAVIDIILE
Studiile efectuate la femeile cu disgradie, inca din anul 1945, au dovedit ca in cursul unor asemenea situatii pot sa apara hiperuricemii secundare unde, probabil, este implicata functia renala. Mai tarziu, in anul 1954 si 1959, s-a silit mecanismul fiziopatologic prin care rinichiul este implicat in hiperuricemie pe baza unor studii efectuate in faza de preeclampsie si eclampsie, cand creste concentratia acidului lactic in sange. Indiferent de sursa de provenienta a acidului lactic, cresterea concentratiei acestuia determina reducerea eliminarii urinare a acidului uric cu aparitia hiperuricemiei care dispare o data cu ndecarea disgra-diei sau imediat dupa nastere.
CONSUMUL DE ALCOOL
Consumul de alcool este cunoscut de peste 130 de ani ca fiind una din cauzele hiperuricemiilor si precipitarii atacului de guta. Numeroase cercetari clinice si biochimice au dovedit ca hiperuricemia indusa de alcool nu se datoreaza aportului caloric, ci lactacidemiei care creste nivelul uratilor in sange prin mecanism renal: inhiba secretia tubulara si accentueaza reabsorbtia tubulara.
La gutosi aceste fenomene fiziopatologice sunt accentuate asa cum au dovedit cercetarile in care consumul de alcool la normali creste uratii plasmatici, pe cand la gutosi ascensiunea uratilor este mult mai rapida si chiar de durata dupa sistarea consumului de etanol.In anul 1923 Gibson si Daisy au studiat efectul lactatilor asupra excretiei
renale de acid uric. Acestia au remarcat o reducere rapida a excretiei acidului uric dupa ingestia de lactat de sodiu si au explicat acest fenomen prin faptul ca acidul lactic in cantitate mare mareste pragul excretiei de acid uric.
Alcoolul induce hiperlactacidemia prin oxidarea sa la nivelul ficatului sub actiunea unei enzime specifice acestui proces - de- hidrogenaza - insa reactia se efectueaza in prezenta NAD. in urma acestei reactii biochimice se formeaza acetaldehida si NADH2. Acest produs NADH2 in cantitate apreciabila are mare putere reducatoare si accelereaza transformarea piruvatului in lactat. Hiperlactacidemia determina aparitia hiperuricemiei ( . 2).
ADMINISTRAREA DE FRUCTOZA
Rolul hiperuricemiant al administrarii de fructoza a fost descoperit in pediatrie unde s-a constatat nu numai cresterea acidului uric seric ci si augmentarea excretiei minore a acestui meolit.
Reluarea cercetarilor la adulti au dovedit acelasi fenomen ceea ce a determinat pe autor sa recomande limitarea sau chiar interzicerea alimentelor ce contin o cantitate mare de fructoza la persoanele cu guta si predispusi la aceasta boala. La aceste persoane administrarea de allopurinol prene instalarea hiperuricemiei, iar daca aceasta a existat, allopurinolul readuce rapid acidul uric la valori normale.
Mecanismele fiziopatologice implicate in hiperuricemia generata de fructoza nu sunt cunoscute insa prin acest monozaharid se intrevede un test de depistare a persoanelor predispuse la hiperuricemie si guta. Administrarea de fructoza induce cresterea usoara si uneori moderata a acidului uric la normali insa cresterea este semnificativa la rudele gutosilor si la persoanele cu guta.
SOCUL Sl STARILE HIPOXICE
Hiperuricemia a fost de multa vreme cunoscuta in starile de hipoxie si aceasta era considerata ca s-ar datora acidozei locale ce urmeaza imediat hipoxiei. Mai tarziu a fost intalnita si in starile de soc mai ales hemoragie crezandu-se ca hiperuricemia este secundara caolismului purinelor secundare hemoragiei.In anul 1969 Crowel si Jones considera ca hiperuricemia din starile de soc si hipoxie are urmatorul mecanism fiziopa-tologic: compusii macroenergici fosforilati cum sunt ATP, AMP si ADP in conditiile carentei de oxigen se degradeaza pana la baze purinice (adenina, guanina, hipoxantina) ce nu mai pot sa fie utilizate la resinteza de compusi macroergici sunt transformate la nivelul ficatului in mod ireversibil in acid uric. Acesta genereaza starea de hiperuricemie in cursul starilor de soc si hipoxie. La cresterea acidului uric mai contribuie si scaderea clearance-lui renal al acidului uric prin hipovolemie.
SATURNISMUL Sl BERLIOZA
Rolul acestor doua elemente in geneza hiperuricemiilor a fost descoperit cu ocazia cazurilor de
intoxicatie cronica a lucrarilor din industria de prelucrare a acestor doua metale. Kelley a decelat hiperuricemia la 40% dintre persoanele care prezentau semne de intoxicatie cu beriliu insa nu a putut sa demonstreze o corelatie intre valorile acidului uric si durata sau severitatea bolii si nici cu eliminarile de beriliu in urina.
Hiperuricemia este considerata ca s-ar datora tarei genetice care este edentiata de
intoxicatia cu beriliu sau acest metal inhiba enzima HG-PRT-aza. in acest fel beriliul este considerat un inhibitor enzimatic ce poate produce hiperuricemie; guta apare in cazuri foarte rare. Deci in cursul berliozei cronice se produce o productie excesiva de acid uric, dar in acelasi timp scade si excretia renala a acestui meolit.
Intoxicatia cronica cu plumb determina
anemii prin blocarea sintezei hemoglobinei la toate cele trei nivele de baza ale acesteia: inhiba sinteza hemului, unirea fierului cu protoporfirina si sinteza hemoglobinei.
Plumbul inhiba actitatea unor enzime mitocondriale sau a unor enzime ce participa in sinteza hemoglobinei. Hematiile cu asemenea modificari structurale den fragile si sunt usor hemo-lizate cu eliberarea de nucleoproteine care sunt degradate pana la acid uric. De asemenea, plumbul mai determina si fenomene toxice medulare de unde prin liza rezulta nucleoproteine. in expunerile la plumb de lunga durata apar si leziuni renale care limiteaza secretia si excretia tubulara a acidului uric.
Din cele relatate, rezulta ca saturnismul se insoteste de hiperuricemie ca rezultat al hiperproductiei de acid uric, dar si scaderii eliminarii acestuia prin urina, insa clinicienii acorda o atentie deosebita anemiei si porfiriei eritrocitare si in acest fel hiperuricemia din cursul saturnismului ramane nediagnosticata.
